Timpul.
Nu ştim
De timpul
Ne caută
Prin vreme,
Sau noi pe el
Dorim
Sa-l numărăm.
De cursul lui
Avem
A nu ne teme,
Când la secunda
Vieţii
O zi mai adunăm.
Ne-om bucura
De ea
Că mai există
Încă,
Şi viaţa
Ne mai curge
Prin simţiri,
Ne-om bucura
De liniştea
Adâncă,
Ce timpul
Ne-o aduce
Prin trăiri.
Versuri/ochi.pdf A te iubi nu-nseamnă doar o floare Pe care-o rup ca să ţi-o dărui ţie, Nici să-ţi ofer o casă și-o moșie, Nici să-ţi aduc tot globul la picioare.
A te iubi nu-nseamnă doar cuvântul Pe care unii-l spun cu-nflăcărare, Căci „Te iubesc” nu-i focul fără soare, Ce arde-n inimi cerul și pământul.
A te iubi nu-nseamnă-a-ţi plânge plânsul, A-ţi face un capriciu sau o toană, Iubirea nu-i balsamul pentru rană, Nici frunza-n vânt, pe care-o duce vântul...
A te iubi nu-nseamnă a ţi-o spune, Pe ploaie, pe furtună, pe ninsoare, Şi nici a scrie „Te iubesc!” pe soare, Căci soarele răsare și apune...
A te iubi înseamnă-a fi cu tine, În fiecare dor și-n fiecare clipă, Când n-ai nimic, dar și când faci risipă, Şi când ţi-e greu, dar și când ţi-este bine.
A te iubi înseamnă-a-ţi fi, în viaţă, Așa cum sunt și cum îmi este firea. Esenţa mea normală e iubirea, Mosorul ce există doar prin aţă.
Înseamnă a fi aţa rezistentă La orice șoc, la vântul care bate, Înseamnă a fi turnul din cetate, Pe orice timp, în veghe permanentă.
A te iubi înseamnă a fi gândul, Al tău și-al meu, al nostru, împreună, Ce-n viaţă și-n idee se adună, Ca ploaia care mângâie pământul...
Iubirea nu-i doar un contract cu viaţa, Nici viaţă obsedată de-o idee, Iubirea-i un bărbat și o femeie În roua ce sărută dimineaţa.
Iubirea nu-i cuvântul și parfumul Ce-aduc în oameni dor și bucurie, Iubirea-i demiurgul careștie Din doi să facă totdeauna unul.
Iubirea-i o imensă fericire, Iar existenţa ei esenţială Exprimă-n oameni starea lor normală Căci omul, în esenţă, e iubire.
Iubirea nu-i final dintr-o poveste, Ci sens al vieţii pentru omenire, Durere, bucurie, fericire... Iubirea nu se spune, se trăiește.
Trăieşte, iubeşte
şi iartă.
Trăieşte,
Nu pune la viaţă
Cuvântul povară,
Că viaţa-i o zi,
Trăieşte-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăieşte alături de tot
Ce trăieşte
Şi umblă şi zboară
Şi cântă şi creşte.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Şi frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc…
Şi mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Şi mergi mai departe.
Nu pune la viaţă
Ideea de moarte.
Iubeşte,
Iubeşte pământul
Şi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti…
Şi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
Şi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.
Iartă…
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine…
Şi simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeaşi iertare.
În tot ce se naşte
Trăieşte şi moare.
În zile ce trec
Şi nu te mai ceartă,
Trăieşte,
Iubeşte şi iartă.
