cuvintele din vorbe
Meniu site
Bun venit...
stiri
Video
Util

Timpul.

Nu ştim
De timpul
Ne caută
Prin vreme,
Sau noi pe el
Dorim
Sa-l numărăm.
De cursul lui
Avem
A nu ne teme,
Când la secunda
Vieţii
O zi mai adunăm.
Ne-om bucura
De ea
Că mai există
Încă,
Şi viaţa
Ne mai curge
Prin simţiri,
Ne-om bucura
De liniştea
Adâncă,
Ce timpul
Ne-o aduce
Prin trăiri.
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Principală » 2014 » Septembrie » 23 » O LUME CARE MOARE
1:11 PM
O LUME CARE MOARE
O LUME CARE MOARE
Versuri/ancore.pdf

C-un bir pe gând guvernul din nou ne-împovărează,
Doar el şi numai el mai ştie ce e bine,
Noi suntem numai oameni, lipsiţi de viziune
Şi nu-nţelegem mâna care prin ei veghează.

Ce proşti sunt azi românii când îi aşteaptă mierea!
Ei se gândesc la ţară, dar ţara-i unde-i bine,
Mai cred în rubedenii, în vise, în ruşine
Şi n-au aflat că-n viaţă contează doar puterea…

…Aşa gândesc aleşii cu brend de prinţi iluştrii,
Cu haine cumpărate din magazine fine,
Cu aere de lideri ce-au fost prin ţări străine,
Cu bani trudiţi la şaibă de taţii lor miniştri.

Se fură-n Parlament, se face târg cu plenul,
Se scriu la ordonanţe, guvernu-i peste tot,
În ţara asta plânsă, doar guvernanţii pot,
Ei ne scurtează viaţa, ei ne zidesc infernul.

Un prost pe post de prost ne-a spus c-aliotmanul
Cohortei de-mbuibaţi şi de stăpâni pe voturi
Nu poate-acum să se împiedice de cioturi
Când breasla lor de hoţi e-un hoţ ce fură banul.

Îl fură pentru bănci şi pentru ei, ca fraţii,
Prin cămătarii lumii, cu sluj şi cu dobândă,
Iar ţara ce-n pustiul morţii o scufundă
Se mistuie pe-un rug aprins, prin ei, de alţii.

Guvernul arogant, prin inşi soioşi la minte,
Ne spune doar că suntem pe veci datori cu viaţa,
Că vom trăi mai bine, cum ne dictează piaţa…
Noi mergem, tot mai sigur, mai singuri, în morminte.

Profesorii din şcoli, în ochii lor, n-au clasă,
Se strâng ca proştii-n clanuri şi înrobesc guvernul,
Ei nu-şi dau seama, astăzi, cum se alege trenul,
Când FeMeI-ul spune, iar lor de ei le pasă.

Nici doctorii nu-s astăzi vreo clasă mai cu stare,
Spitale sunt prea multe, bolnavii se răsfaţă,
Iar ei, mediciniştii, de vor o altă viaţă,
Pot să de ducă naibii, oriunde, lumea-i mare!

Şi minele-s prea multe, nu-i criză de cărbune
Şi-oricum, de-acum, guvernul îl cumpără de-afară,
Minerii, toţi ca unul, vor trebui să piară
Sunt vinovaţi de toate, de rele şi de bune.

De-armată nu-i nevoie, că nu mai sunt războaie,
Armata-i talpa groasă, să piară ofiţerii,
Iar baza ei cea nouă o pun subofiţerii
Şi oamenii politici cu cei ce se-ncovoaie…

Ei vor să vadă astăzi cum creşte-n toţi infernul
Şi fac din generali un grad de târg cu gloata.
Îl dau la orişicine, cum îi inspiră roata,
Alviţă pentru inşii care iubesc guvernul.

Armata nu-i ca colbul care, prin ei, răsare,
O ţară umilită, săracă şi vândută,
Valoarea ei guvernul o face nevăzută
Şi-o vinde pe-o idee de noapte-nrobitoare…

…E mult prea-plin infernul de-ambiţii iluzorii,
Se caută himere ce-au fost cândva salarii
În secolul de-arhive prea devastat de carii,
Să cenzureze pensii pe file de istorii…

Scenarii schizofrene de guvernări barbare
Şi oameni care mor, ucişi de minţi tembele,
Şi alte mii de oameni ce caută-n surcele
Un mugur care astăzi e un copac ce moare.

Slugoi la-împărăţia ce-n ţară-i o durere,
Guvern adus cu japca la cârma naţiunii,
Dezbină şi distruge, în numele minciunii…
Puterea nu-i ca viaţa, puterea-i doar putere…

…Privesc la o femeie ce poate-ar fi frumoasă,
Mă doare-n ea privirea ce face cale-întoarsă…
În ochii ei ca crinul, se oglindeşte-o farsă
Ce-n orbu-i din lumină e-o noapte-întunecoasă.

O jalnică pudoare-i zâmbeşte cu candoare,
Priveşte salvamarii, surâde la gondole,
Se pierde în oceanul cu valuri şi busole
Şi crede că frumosul înseamnă patinoare…

Îmi pare o regină căzută de pe lună,
S-o vadă pământenii pe cai şi biciclete,
Se bucură de floarea crescută-n eprubete
Şi crede că în viaţă doar ea-i o piază bună.

Îi place să surâdă din frunza neculeasă,
Doar are ministerul „Turism şi dezvoltare”,
Suit pe centrul ţării ca un cucui ce doare…
Ne-a fericit guvernul c-un moft de ministreasă…

…Mă doare adevărul când văd murind o floare,
Cum viaţa schimbă omul, cum piere-n foc scânteia,
Cum se transformă lumea, cum moare-n ea femeia
Cum o femeie-floare devine… sunătoare!…

...Mă simt bătrân şi singur, alerg pe strada mare
Un maraton rupestru ce-nseamnă frunze moarte,
Mai scriu cu plânsul vremii o pagină de carte…
În fiecare viaţă, e-o lume care moare…

Gheorghe Văduva,
09 februarie 2011
[/size]
Ataşamente: Imagine 1
Vizualizări: 53 | Adăugat de: inisch | Tag-uri: MOARE, lume, Care | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]
Intră şi tu...
Căutare
Arhivă
Bun venit...


.VA PLACE MUZICA ?
KISS FM VA ASTEAPTA
ESTE NEVOIE
DE UN SINGUR CLICK

Calendar
«  Septembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930
Evenimente
Prietenii site-ului

  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • Geocounter
    U
    Trăieşte, iubeşte
    şi iartă.


    Trăieşte,
    Nu pune la viaţă
    Cuvântul povară,
    Că viaţa-i o zi,
    Trăieşte-o din plin
    Din zori până-n seară.
    Trăieşte alături de tot
    Ce trăieşte
    Şi umblă şi zboară
    Şi cântă şi creşte.
    Vezi firul de iarbă
    Cum sparge pământul
    Şi frunza de tei
    Cum o leagănă vântul.
    Ascultă izvorul
    Cum curge în râu,
    Iubirea de prunc…
    Şi mirosul de grâu.
    Te pierde prin ele
    Şi mergi mai departe.
    Nu pune la viaţă
    Ideea de moarte.

    Iubeşte,
    Iubeşte pământul
    Şi cerul şi marea.
    Iubeşte cuvântul
    C-ascunde uitarea.
    Iubeşte şi-arată
    Cât poţi să iubeşti…
    Şi-mparte iubire
    De vrei să primeşti.
    Iubeşte şi ura,
    Iubeşte-o de poţi
    Şi-ascunde-o în tine
    Că ură au toţi.

    Iartă…
    Acolo unde iertarea
    E ruptă din tine…
    Şi simte-i puterea-n suspine
    Ce mor. În gânduri ce cresc
    Pentru-aceeaşi iertare.
    În tot ce se naşte
    Trăieşte şi moare.
    În zile ce trec
    Şi nu te mai ceartă,
    Trăieşte,
    Iubeşte şi iartă.
    Copyright MyCorp © 2017Creator de site-uri gratuite — uCoz