cuvintele din vorbe
Meniu site
Bun venit...
stiri
Video
Util

Timpul.

Nu ştim
De timpul
Ne caută
Prin vreme,
Sau noi pe el
Dorim
Sa-l numărăm.
De cursul lui
Avem
A nu ne teme,
Când la secunda
Vieţii
O zi mai adunăm.
Ne-om bucura
De ea
Că mai există
Încă,
Şi viaţa
Ne mai curge
Prin simţiri,
Ne-om bucura
De liniştea
Adâncă,
Ce timpul
Ne-o aduce
Prin trăiri.
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Principală » 2014 » Noiembrie » 1 » CASA DE ACASĂ
0:43 AM
CASA DE ACASĂ
CASA DE ACASĂ

Când, prin nori grei, se prăbuşeşte-o ţară,
Iar junii ei se simt pe dinafară
Bătrânii devin încă o povară
Şi steaua ei o vorbă de ocară…
*
O ţară nu-i un spaţiu oarecare,
C-un gard înalt pe care scrie „Ţară”,
Spre-a rupe ce-i al ei de ce-i afară,
Durată-n timp şi strânsă în hotare.

O ţară nu-i o oază protejată,
Ci un soldat aflat în apărare,
Supus la o eternă confruntare
Prin lumea de nelume sufocată.

O junglă de conflicte-nvolburată,
Avidă de măriri şi de avere
Şi-mbolnăvită groaznic de Putere
Ca timpul nemuririi de durată.

Aşa arată, astăzi, lumea noastră,
Brăzdată de reţele infinite
Şi prinsă în războaie nesfârşite
Ca steaua nopţii-n zarea ei albastră.

Dar steaua noastră nu-i o stea polară,
Reper pe cerul nopţilor senine,
Nici un tărâm ce-a evadat din sine
Ca un vulcan ce merită să piară.

N-avem o stea, pe cer nu mai sunt stele,
Le-a-nchis lumina-n vile somptuoase,
Iar ţara s-a pierdut în minţile soioase,
Ce caută doar binepentru ele.

Dar ţară nu-i un fagure de miere,
Cu trântori care spun că sunt albine,
Cu hoţi ce se-nmulţesc fără ruşine
Cu inşi ce-şi vând onoarea pe putere.

O ţară este locu-n care omul
Se simte Om de drept, la el acasă,
O ţară este singura lui casă,
Livada-n care creşte liber pomul.

O ţară-ar trebui mereu să fie,
Un colţişor de rai şi o cetate,
Dar şi un spaţiu plin de bunătate
În care omul sigur să se ştie.

O ţară este-un nor în vântul vremii,
Şi nimeni n-are chef s-o protejeze,
Iar omul e-ndemnat să emigreze,
Un fulg ce evadează-n miezul iernii.

Dar ţara-i şi corabie pe valuri,
Şi-atunci când guvernarea nu e bună
Se poate scufunda, într-o furtună,
Pe-oceanul fără drumuri, fără maluri.

O ţară este-o zonă de putere
Mai mică sau mai mare, cum se poate,
O ţară este miezul de cetate,
Un vis profund care în zori nu piere.

Căci ţara este singura putere
Din care cetăţeanul se nutreşte
Şi omul încă liber mai trăieşte
Ca bradul în păduri de conifere.

O ţară este haina călduroasă,
Ce te fereşte când te bate vântul,
E limba care mângâie cuvântul,
O ţară este casa de acasă.

O ţară, pentru om, e-o vorbă sfântă
Aşa a fost şi tot aşa mai este,
Deşi, spun unii, asta-i doar poveste
Pe care numai proştii-o mai cuvântă.

Azi, omul lumii nu mai vrea o ţară
Se duce unde e plătit mai bine,
O marfă ce se vinde pentru sine,
Căci omu-şi duce marea lui povară.

Se vând copii, savanţi, cartofi şi miere,
Comerţ cu oameni care nu-s bolnavi
Şi care sunt doar noii lumii sclavi,
Căci omul pentru lume-i, azi, durere…

Raportul între state-i o avere,
Se cumpără, la târg, inteligenţe,
Se caută savanţi şi competenţe,
Câştigă doar acel ce-i în putere.

Mai dai un pol, mai cumperi o valoare,
Un om sau un plaivaz, un semn de carte
Şi mergi în bătălie mai departe,
Când ai putere, eşti şi nor şi soare…

Puterea-i un principiu inter-naţii…
Eşti fericit, atunci când ai de toate,
Când poţi să dai din vorbe şi din coate,
Când eşti, în top, cu mult mai sus ca alţii!…

Puterea-înseamnă-n lume foarte multe,
Avere, bani, castele, viitură,
Şi vocea care vine din cultură.
Pe care poate-oricine s-o asculte.

O ţară este-o lume milenară,
Trecută prin furtuni şi prin dezastre,
Şi-înnobilată-n sufletele noastre,
C-un nume scump şi dreptul sfânt de Ţară…

…Sunt însă inşi ce cred c-ar fi mai bine
Să renunţăm la dreptul la o Ţară
Şi să ieşim din graniţe afară
Ca trenul care sare de pe şine…

Pentru tembeli, o ţară-i o-închisoare,
Ei nu sunt nici soldaţi, nici responsabili,
Ci doar un soi ingrat de mizerabili
Ce cred că ţara-i doar o impostoare.

…Când cei care trudesc pe-aceeaşi glie,
Îşi uită graiul şi învaţă altul,
Şi când ţăranu-şi vinde-n hăuri satul
Atunci şi dragostea de ţară se prescrie.

Când neamul tău de-acas’ nu te mai doare
Şi vrei să fii plecat pe veci în lume,
Când nimeni despre ţară nu-ţi mai spune
Şi vrei să ai un nou locşor sub soare,

Când crezi că lumea mare te primeşte
Cu flori de colţ, cu lauri, cu iubire,
Şi-ţi cauţi un alt loc de mântuire,
Sau doar un colţ de nor ce te umbreşte,

Şi pleci departe, alungat de-acasă
De griji şi de nevoi, sau de guverne,
Devii o marfă-n pieţele externe
Şi de ai tăi, de-acasă, nu-ţi mai pasă.

Sau când guvernul ţării te alungă
Şi-ţi spune să te duci în patru-vânturi,
Să-ţi cauţi altă ţară şi-alte gânduri,
În care nici un dor să nu te-ajungă,

Când cei ce te conduc au vândut totul
Pe bani de buzunar sau pe avere,
Pe flori de soc uscat sau pe putere
Şi ţi-au furat c-un kil de sare votul,

Când tu eşti iarăşi sclav şi ţara e datoare
La sfinţi, la bănci, la porţi financiare
Şi tu trăieşti din datorii bancare
Ca omul care n-are loc sub soare,

Când medicii români se duc afară
Că-n ţară sunt bolnavi fără spitale,
Şi unde şi salariu-i mult mai mare,
Ce sens mai are să rămâi în ţară?

Profesori care-şi caută-o clasă,
Manageri care n-au ce să conducă,
Copii ce cresc doar cu un dor de ducă,
Şi nu mai ştiu de dorul de acasă,

Cei ce rămân aici doar să voteze
Pe cei ce-au pus o ţară la vânzare
Să-şi umple din dezastre buzunare
N-au nici curaj din iad să emigreze.

Şi tac ca cimitirul pe morminte,
Ca turma fără oi, ca satul fără câini,
Ca sclavii puşi în lanţuri de stăpâni,
Ca limba fără vorbe şi cuvinte.

E mult prea vag cuvântul libertate,
Când libertatea nu înseamnă ţară,
Ci vântul care bate de afară
Sau seismul care-n poarta casei bate.

De ai un job, de casă nu-ţi mai pasă,
Eşti nevoit să crezi că-ţi este locul
În acel punct unde te-a dus norocul…,
Dar ţara-ţi este casa de acasă.

Gheorghe Văduva,
Bălţăteşti, 04 august 2011
Ataşamente: Imagine 1
Vizualizări: 49 | Adăugat de: inisch | Tag-uri: CASA DE ACASĂ | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]
Intră şi tu...
Căutare
Arhivă
Bun venit...


.VA PLACE MUZICA ?
KISS FM VA ASTEAPTA
ESTE NEVOIE
DE UN SINGUR CLICK

Calendar
«  Noiembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Evenimente
Prietenii site-ului

  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator

  • Geocounter
    U
    Trăieşte, iubeşte
    şi iartă.


    Trăieşte,
    Nu pune la viaţă
    Cuvântul povară,
    Că viaţa-i o zi,
    Trăieşte-o din plin
    Din zori până-n seară.
    Trăieşte alături de tot
    Ce trăieşte
    Şi umblă şi zboară
    Şi cântă şi creşte.
    Vezi firul de iarbă
    Cum sparge pământul
    Şi frunza de tei
    Cum o leagănă vântul.
    Ascultă izvorul
    Cum curge în râu,
    Iubirea de prunc…
    Şi mirosul de grâu.
    Te pierde prin ele
    Şi mergi mai departe.
    Nu pune la viaţă
    Ideea de moarte.

    Iubeşte,
    Iubeşte pământul
    Şi cerul şi marea.
    Iubeşte cuvântul
    C-ascunde uitarea.
    Iubeşte şi-arată
    Cât poţi să iubeşti…
    Şi-mparte iubire
    De vrei să primeşti.
    Iubeşte şi ura,
    Iubeşte-o de poţi
    Şi-ascunde-o în tine
    Că ură au toţi.

    Iartă…
    Acolo unde iertarea
    E ruptă din tine…
    Şi simte-i puterea-n suspine
    Ce mor. În gânduri ce cresc
    Pentru-aceeaşi iertare.
    În tot ce se naşte
    Trăieşte şi moare.
    În zile ce trec
    Şi nu te mai ceartă,
    Trăieşte,
    Iubeşte şi iartă.
    Copyright MyCorp © 2017Creator de site-uri gratuite — uCoz